Ce înseamnă să educi copilul, nu doar să-l instruiești?

    John Dewey, unul dintre cei mai importanți pedagogi ai secolului XX, spunea că educația nu este o pregătire pentru viață, ci viața însăși. Această idee rămâne extrem de actuală în contextul școlii contemporane, unde accentul cade adesea pe rezultate, evaluări și performanță măsurabilă.

    A instrui înseamnă a transmite informații. A educa înseamnă a forma gândirea, caracterul și capacitatea copilului de a relaționa cu lumea. În sala de clasă, acest lucru se vede foarte clar: un copil poate reproduce o lecție, dar să nu știe să coopereze, să-și gestioneze emoțiile sau să-și exprime un punct de vedere.

    Educația cu inimă presupune exact această dimensiune despre care vorbea Dewey: învățarea prin experiență, prin dialog, prin implicare activă. Copilul învață nu doar din ceea ce îi spunem, ci mai ales din cum suntem în relația cu el.

    Pentru mine, ca învățătoare, aceasta este o invitație constantă la reflecție: ce fel de oameni formăm, dincolo de competențe și conținuturi?

    Ne putem întreba, ca profesori sau părinți: ce rămâne cu adevărat în copil după ce uită lecția? Informația sau felul în care a fost tratat, ascultat și valorizat?